Am anunţat aici că până joi  puteţi viziona la cinematograful Modern comedia românească “Bună! ce faci?”, în regia lui Alexandru Maftei.

Pentru că am văzut şi noi această primă comedie romantică autohtonă post-comunistă, o să îndrăznim să ne dăm cu părerea şi să vă recomandăm să-i daţi o şansă.

Subiectul este tipic pentru comediile americane, amintind un pic de You’ve Got Mail. Doi oameni în toată firea descoperă chat-ul şi se îndrăgostesc unul de celălalt. Diferenţa este, însă, că protagoniştii filmului regizat de Maftei sunt, de fapt, soţ şi soţie.

Aşadar, ”Bună! Ce faci?” este o comedie romantică despre doi soţi care, după 20 de ani de căsnicie, nu mai simt nici o atractie unul fata de celalalt .Fiecare dintre ei îşi caută iubirea în alta parte şi, după câteva nopţi de chat nebun, amândoi sunt convinsi ca şi-au găsit amantul perfect pe net. Atracţia pentru iubitul virtual e tulburată de sentimentul de vinovăţie, însă nici unul nu bănuieşte că partenerul de care s-a îndragostit pe Internet nu e deloc un necunoscut.

În peisaj apare şi fiul celor doi, Vladimir, un libertin care ar putea rivaliza lejer cu Van Wilder şi care asigură partea de voice-over a filmului, artificiu inspirat, deşi pare puţin contradictoriu cu tonul pe alocuri poetic imprimat poveştii.

Criticile negative s-au concentrat asupra caracterului nerealist al subiectului (deşi este inspirat dintr-o poveste apărută în Dilema Veche) şi îndeosebi asupra elementelor importate din industria de film de la Hollywood, elemente care, zic criticii, nu s-ar plia aşa de bine pe situaţia societăţii româneşti.

Din punctul nostru de vedere, aceste neajunsuri sunt aduse mai în faţă decât ar trebui să stea, ţinând cont de ceea ce şi-a propus regizorul şi, mai ales, de public. Pentru că publicul nostru ducea lipsă de un film care să îi descreţească fruntea, care să lase deoparte subiecte politice, comunism, drame sociale cenuşii. Maftei a spus aşa:

Mi-am propus să fac un film de dragoste. Un altfel de film românesc. Pe care să-ţi facă plăcere să-l vezi. O poveste universală frumoasă, filmată inedit şi ritmat, jucată cu căldură şi umor. Îmi doream un film în care muzica să fie foarte prezentă şi specială. Am vrut să invoc puţin magia cinematografului – atât de lipsită în ultima vreme pe la noi.

Nu cred în filmul elitist şi nici în cel comercial. Dar cred că spectacolul cinematografic nu înseamnă numai filmul de pe pânză, ci şi publicul din sală. 

Iar nouă ne-a făcut plăcere să îl vedem.

Desigur, s-a pus problema numărului relativ mic de spectatori. Dar nu ar fi mai normal să vorbim despre impresiile celor care au vizionat filmul şi să nu mai scoatem în evidenţă faptul că oamenii nu se înghesuie la producţiile româneşti? Poate că reticenţa masei nu se datorează faptului că Bună! Ce faci? este un film slab, ci prejudecăţii oamenilor obişnuiţi cu cinema-ul deprimant – iar această prejudecată nu e cauzată de Alexandru Maftei, ci de toate producţiile din ultimii ani care au epuizat tarele societăţii româneşti şi care l-au făcut pe individul de rând, care se duce la cinema mai mult ca să râdă şi să poate înghiţi floricele fără a avea noduri în gât, să evite filmele regizorilor din propria sa ţară. Desigur, îi putem condamna de superficialitate. Sau putem înţelege că filmul nu este numai pentru elite, ci şi pentru omul care lucrează minim 8 ore pe zi şi care vrea, în puţinul timp liber , să îşi păstreze buna dispoziţie.

Bună! Ce faci? chiar este o gură de aer proaspăt, aşa cum au scris cei de la Variety. Iar scenariul semnat de Lia Bugnar, cu toate neajunsurile, mai mici sau mai mari, este un scenariu îndrăzneţ, de apreciat, ce reuşeşte să combine un sentimentalism elegant şi delicat cu umorul obraznic şi cu scenele indecente. Care ar putea fi considerate gratuite şi vulgare, dar pe care noi le-am primit, mai degrabă, ca pe o exagerare voită a unui tip uman stilizat, adolescentul rebel.

Dana Voicu şi Ionuţ Mihăilescu se descurcă mai mult decât onorabil şi conturează nişte personaje care ne câştigă simpatia chiar dacă nu sunt tocmai Meg Ryan şi Tom Hanks, iar rolul narcisistului Vladimir, fiul lui Gabriel şi al Gabrielei,  marchează şi debutul cinematografic al lui Paul Diaconescu. Personajul acestuia face, deseori, deliciul spectatorilor, fie prin replici caraghioase (“Sunt chiar eu. Nu sunt un imitator al meu sau vreun fan înrăit.” ), fie prin situaţiile comice în care îl găsim cam pe tot parcursul filmului.

Ne-a plăcut mult că regizorul a folosit MUZICĂ (!) şi a folosit-o excelent, ne-au plăcut cadrele folosite pentru filmare în secvenţele în care cei doi “navigau împreună”, care au mizat pe expresivitatea actorilor, conferind o aură aparte mimicii şi gesturilor, ne-a plăcut cum regizorul a articulat conversaţiile din chat în lucrurile din viaţa “offline”, ne-au plăcut ironiile discrete şi ne-a plăcut foarte mult Toni, personajul  extrem de haios interpretat de Ana Popescu.

Concluzia: Bună! Ce faci? este un film cel puţin agreabil, căruia îi oferim cu drag votul nostru de încredere

P.S. În sfârşit nu a trebuit să stăm cu urechile ciulite ca să înţelegem limba română, calitatea sunetului a fost excelentă (ca şi a imaginii, de altfel).

Share/Save

Citeşte şi:

1. De ce să (nu) mergeţi la film săptămâna aceasta
2. Tu ce faci cu telefonul vechi?
3. Francesca, un film despre identitate sau lipsa ei