Asadar:

Avem una bucata pustoaica simpatica foc care ne da niste lectii de viata (si de moarte) mai ceva decat un calugar budist (Saoirse Ronan, nominalizata la Oscar pentru rolul din Atonement).

Avem una bucata Rachel Weisz. Si e de ajuns

Avem un Stanley Tucci ce reuseste sa se faca remarcat chiar dincolo de poveste, ceea ce e mare lucru. Pentru ca avem de-a face cu un film in care intriga tinde sa acapareze toata atentia. Insa nu, Tucci e acolo, aratandu-ne ca e un actor mare. Nu degeaba a primit o nominalizare la Oscar si una la Globul de Aur pentru rolul din pelicula de fata.

Avem cateva momente hilare pentru care trebuie sa ii multumim lui Susan Sarandon.

Avem fantezie si asta ne incanta fiecare particica a ochisorilor – formidabile imaginile cu vapoarele din sticle..  si nu numai (cei care au vazut What Dreams May Come s-ar putea sa gaseasca unele similitudini intre cele doua).

Avem si o micuta poveste de iubire.

Avem thriller.

Avem drama.

Avem morala.

Concluzia: Avem di tăti. Asa ca incercati si va garantam ca veti gasi ceva care sa va placa! (Si mai dati pe la cinema, macar pentru astfel de filme).

Sursa foto: www.celebritywonder.com

La ce trebuie sa va asteptati, insa: un spectacol de aproape 3 ore (incluzand pauza) si un joc al actorilor care, impletit cu decorul anost (nu este o critica, decorul nu putea fi altfel la un asa text) si cu muzica lui Savvas Savva, au conturat o atmosfera atat de apasatoare, incat exista riscul sa va piara, pe moment, buna dispozitie.

Ca intotdeauna, Sorin Leoveanu face un rol admirabil, dar nici ceilalti actori nu sunt mai prejos.

O piesa de o intensitate ce lasa amprente.

Desi puteam intra pe baza legitimatiei de presa, am preferat sa ne luam bilete, pentru ca – dupa muuult timp – s-au dat bilete cu loc. Se pare ca alegerea nu a fost tocmai inspirata, dat fiind faptul ca pe locurile noastre se asezasera, deja, niste dudui pe ale caror bilete nu era mentionat niciun loc, iar noi, prea simtiti de fel, le-am lasat sa stea pe scaunele noastre si ne-am cautat altele. Cautarea nu a fost o problema prea mare, deoarece sala nu s-a umplut. A fost, totusi, destul de populata fata de cum ne-am obisnuit sa o stim.

Ada Condeescu si Papan Chilibar (fost detinut, cititi un articol despre el aici) s-au asezat pe randul din fata noastra, trecand neobservati de o mare parte din public (Ada s-a ridicat cand a fost prezentata, insa, atat de micuta cum e, nu stiu cine a vazut-o ). Discursul de final al celor doi invitati a fost simplu si scurt – poate prea scurt, Papan spunand doar ca… e prea emotionat ca sa spuna ceva, ceea ce a starnit cateva rasete.

Impresia noastra (eu & Toto) a fost pozitiva, desi parerile publicului au fost impartite. Unii au iesit plictisiti, altii entuziasmati. Ce-i drept, daca nu va plac filmele europene, cu cadre lungi, dialog putin si muzica deloc, sansele de a nu gusta aceasta pelicula cresc simtitor. In schimb, ar fi un pacat capital trecerea cu vederea a prestatiei lui George Pistereanu care, la 19 ani, a construit un rol de o  forta incredibila.

Concluzia craiova.ro : un film care trebuie vazut macar o data.

La premiera vor fi prezenti actrita din rolul principal, Ada Condeescu, si Papan Chilibar, fost detinut la penitenciarul Craiova.

In caz ca nu stiati deja, o mare parte din detinutii care au jucat in filmul premiat la Berlin au fost selectati de catre regizor in urma unui atelier organizat la a penitenciarul de minori si tineri de la Craiova.

Eu cand vreau sa fluier, fluier va rula incepand de astazi pana pe 15 aprilie.

Dupa prima saptamana de la premiera in Romania, filmul stransese, deja, in salile de cinema, peste 14 000 de spectatori.

Sa ne vedem in numar cat mai mare diseara, la ora 18:00!

Nu tin sa fac o critica a filmului aici, nici sa il rezum. Tin doar sa le spun celor pe care filmele lui Moore chiar ii prind ca sabia e cu doua taisuri.  Avem una bucata lup moralist – Michael Moore, in speta – care denunta, pentru ca asta ii e menirea, sa denunte, sistemele care scartaie. Care scoate la iveala caracterul manipulator si diabolic al capitalismului, venind cu o solutie ciudata: democratia. Dar nu democratia sta , pana la urma, la baza acestui capitalism? Nu este de neglijat nici drumul alunecos spre “celalalt …-ism” (fiti atenti la partea cand cauta caracterizarea sistemului economic in Constitutie).

Iar in cautarea sa, Michael Moore nu face decat sa raspunda manipularii cu un documentar prin care se… manipuleaza. Cum? Aratand o singura fata a adevarului si lasandu-ne cu impresia ca este singura.

Dincolo de toate acestea, insa, Moore isi pastreaza stilul inconfundabil, cu amestecuri de ironii amuzante si situatii emotionante, cu un Iisus care propovaduieste capitalismul (foarte simpatica partea aceea) si multe alte elemente care fac cele 2 ore sa treaca fara sa simti.

Incepem cu targul Gaudeamus, care se deschide chiar astazi. Caravana sta in Craiova pana sambata, asa ca aveti suficient timp sa treceti pe la standurile editurilor si sa frunzariti cartile.

Astazi si maine sunt Zilele Marin Sorescu. Puteti sa vedeti ce activitati vor avea loc in pagina din calendar a evenimentului.

Pentru ca maine este Dragobetele,  cluburile si barurile au pregatit seri tematice, asa ca avem Romanian Love Night, petrecere in Irish cu sarmalute la ceaun si vin fiert si inca o seara cu iz romanesc in Amsterdam Beat Club.

La Filarmonica vine Trio Orpheus, iar vineri, pentru o amatorii de pian, Savvas Savva, din Cipru.

Joi seara, Gazeta de Sud invita locuitorii din 1 Mai la intalnirea cu autoritatile.

Liricul ne invita la Aida,in timp ce Teatrul National ne asteapta la inca o reprezentatie a Omului din La Mancha.

Si, dupa cum va spuneam de curand, Compania Teatrulescu a pregatit o noua premiera, la Cafe-Teatru Play.

Pentru calendarul complet al acestei saptamanii, intrati aici.

Distractie placuta, oriunde hotarati sa aveti parte de ea!

De astazi, la cinematografele craiovene ruleaza doua filme nominalizate la premiul Oscar pentru ..costume:

Cinema Patria: The Imaginarium of Doctor Parnassus - un film cu o distributie demna de toata atentia: Christopher Plummer, Johnny Depp, Collin Farrell, Jude Law si regretatul Heath Ledger. E foarte posibil ca o astfel de distributie sa atraga la cinema un numar mare de fete

Cinema Modern: Coco Avant Chanel – un film francez despre viata celebrei Coco Chanel inainte de a-si castiga locul in lumea modei, avand-o ca protagonista pe Audrey Tatou. Am vazut filmul, nu e rau, dar nici fantastic.

Vizionare placuta celor care au de gand sa ajunga la cinema

Miercuri avem un recital de sonate, in cadrul stagiunii de muzica de camera.

Joi este Tattoo Night, asa ca scoateti-va la iveala tatuajele. Daca nu aveti niciunul, inca aveti timp sa va faceti

Puteti incerca si o opereta cu haz, si anume Mam’zelle Nitouche.

Tapinarii canta in Play vineri seara, intr-un concert de protest: Anti-Valentine’s. Daca voi sunteti, insa, mai romantici, aflati ca dragostea e in oras, in special in Motive, unde invitata este Cosmina Pasarin.

Si tot pentru cei romantici, duminica se organizeaza un show cu dragoste, muzica si inimioare la aeroclub, dar nu inainte de a avea loc casatoriile de o zi la Primarie. Pentru ca este Ziua Indragostitilor, nu?

Noi va uram distractie placuta, oriunde alegeti sa aveti parte de ea!

A venit prima data la cinema Patria. Si atunci l-am ratat, pentru ca am incurcat orele. Iar Liviu imi povestea la telefon despre oamenii care se inghesuiau la intrare la ora 18, cand noi urma sa ne intalnim la ora 19.

Se pare ca mai vine, inca o data, la Modern si sta o saptamana, incepand de maine.

Asadar, avem parte de un bonus de o saptamana din 2012 in 2009 si inca un bonus in 2010. Si, pentru ca nu ne ajunge, dom’le, peste 2 ani vom avea parte chiar de 366 de zile din 2012, pentru ca e an bisect.

Bineinteles, plecam de la presupunerea ca lumea nu va crapa.

Pentru ca ne place teatrul, va recomandam, cu draga inima, sa mergeti sambata la piesa “Masura pentru masura”. Veti avea parte de inca un Shakespeare transfigurat. Intr-o viziune specifica inepuizabilului Purcarete, desigur.

Piesa de care va vorbesc a ridicat sala in picioare la festivalul de teatru de la Varsovia si a primit premiul special al juriului la festivalul “Shakespeare” din Gdansk, Polonia, in anul 2006.

Pentru a va mobiliza, o sa va las in compania cuvintelor lui Silviu Purcarete insusi, convinsa fiind ca va vor intriga si va vor invita, indirect, sa vizionati acest spectacol aparte:

“Sînt aici toate spectacolele pe care le-am făcut, majoritatea actorilor cu care am lucrat; este o suită de oglinzi deformate de nostalgie, o privire melancolică asupra unui timp pe care l-am petrecut aici, cu sentimentele şi parfumurile care au existat. M-au inspirat nenumăratele descinderi în biblioteca teatrului, un loc care pe mine m-a fascinat pentru că timp de cincisprezece ani de cînd vin aici, în teatru, ei bine, acele dulapuri ale bibliotecii nu mi s-au părut a fi deschise.” (Sursa: Agenda Liternet)

Sursa foto: www.tncms.ro