Cine spune ca barbatii sunt cei mai buni bucatari este:
1. Un foarte bun bucatar
2. Un individ care nu a intrat niciodata in bucatarie cu intentia de a prepara ceva
In primul caz, totul se intelege de la sine. In al doilea, e vorba despre barbatul de rand, total lipsit de aptitudini culinare, care crede ca locul femeii e la cratita, dar, cu o doza mai mica sau mai mare de misoginism sau/si aroganta, sustine, cu tarie, ca tot barbatul e-n frunte daca e ceva de bine.
Cel care nu face parte nici din prima categorie, nici din cealalta, este supremul nefericit. Nu se poate lauda cu realizarile sale, cu somonul umplut cu trufe sau cu salata de cuscus cu seminte de pin. Ba mai mult! Habar nu are ce e ala cuscus. Dar, spre deosebire de nenea din categoria nr. 2, ar vrea sa stie.
Omul nostru risca sa confunde pastarnacul cu hreanul cand il trimite femeia la piata si este ferm convins ca nu exista nicio diferenta intre leustean si patrunjel. Insa e dispus sa cerceteze. Spiritul aventuros il face sa deschida o carte de retete si sa treaca la actiune. Cutezator din fire, citeste cu meticulozitate fiecare fraza, se opreste de cateva ori asupra ingredientelor, se asigura ca toate vasele pe care le foloseste sa aiba masuri si niciodata nu adauga nimic “dupa ochi”.
Daca gaseste o reteta care necesita “faina cat cuprinde”, o va ignora. Totul trebuie sa fie precis fiindca, pentru el, gatitul este o stiinta exacta.
Daca am extins analiza acestei tipologii, este clar ca nu vorbim despre o carte de Jamie Oliver (potrivita pentru nr. 1), dar nici despre o enciclopedie de fotbal (potrivita pentru nr. 2).
Vorbim despre PEDANTUL IN BUCATARIE, de Julian Barnes. O carte careia un atribut precum “delicios” sau “savuros” i-ar veni de minune. Si daca nu va alegeti cu nicio portie sofisticata de mancare dupa ce lecturati despre retetele incercate de cutezatorul nostru, veti ramane, cel putin, cu portia de amuzament. Si ce e mai bun pentru a-ti hrani spiritul, daca nu o portie buna de umor?
Am recitit cartea de curand si pot spune ca am “gustat-o” ca prima data. Si am redescoperit un pasaj de pomina, despre tentativele eroului nostru de a-si cladi imperiul din bucatarie dupa retetele marelui maestru Pomiane:
Dar momentul in care mi-am dat seama ca Pomiane nu e doar intelegator, dar e si de partea mea, a fost cand am citit reteta Boeuf a la Ficelle:
Iata cele mai incurajatoare si mai pedanto-amicale cuvinte pe care le-a scris vreodata un bucatar! (context: cand nu-ti iese ceva)
“Te poti simti usor deprimat”. Poate ca, alaturi de timpul de preparare si de numarul de portii, retetele ar trebui sa specifice si Rata Probabilitatii de Deprimare. De la unul la cinci lanturi de spanzuratoare.
O lectura lejera. V-o recomandam. Si va lasam sa descoperiti singuri ce gust are ariciul de mare 
